Toata lumea stie despre ce vorbesc si imi urmeaza spusele precum un tantar becul incins. Lasand la o parte caterinca, cred ca am ajuns departe de punctul in care foloseam asta doar ca pretext pentru o odihna bine meritata. Ne aflam astazi in punctul in care toate actiunile pe care le purtam sunt lasate pentru o zi mai insorita, mai norocoasa, sau mai bine zis o zi care nu este azi. Maine ne trezim cu acelasi dispret pentru ziua actuala dar mai ales cu aceasi ignoranta pentru un lucru inceput si terminat la timp.
Actiunile pe care nu mai apucam sa le terminam se vad la fel de bine in jurul nostru precum vad eu becul ce asteapta de doua saptamani sa il schimb si din cauza caruia in nici o seara nu pot repara clanta aia chinezeasca si care are o vointa proprie in a nu deschide usa. Acestea sunt doar o fractiune din lucrurile care ne inconjoara si pe care le percepem zilnic; mai grav decat aceste lucruri "minore" este ca am inceput sa lasam de pe o zi pe alta ideile, visele si sa ne incredintam sperantele unei fiinte superioare sau in eter. Ne jucam de-a v-ati ascunselea atat de bine incat o sa ne trezim intr-o zi cu totii niste batrani ursuri si care nu isi mai amintesc nimic din ce au facut in viata; o sa privim in urma noastra si o sa vedem alte generatii cum calca pe aceleasi urme mult prea umblate. Daca avetii o idee, orice idee, nu mai asteptati zorii diminetii urmatoare, pentru ca maine va fi intotdeaua viitorul pe care il aveam ieri.
Un lucru nefacut la timpul sau aduce paguba. Ce faci maine e pentru maine, ce n-ai facut azi nu mai poti face niciodata, decat in contul renuntarii la o alta activitate, la o parte din viata, cea destinata acelei activitati.
RăspundețiȘtergere