Toti cei 33 de mineri blocaţi 69 de zile in mina San Jose, Chile au fost adusi teferi la suprafata, ultimul fiind Luis Urzua, miercuri la ora 21.55 (joi, 3.55, ora Romaniei), urmat de salvatorii coboraţi in subteran pentru a ajuta la desfaşurarea operatiunii, care astfel a luat sfarsit, transmite AFP.
Probabil actiunile premergatoare acestei salvari miraculoase au ajuns la urechile majoritatii si au ramas in mintea unei minoritati infime; sunt putini cei care isi amintesc ca cei 33 de mineri au avut "privilegiul" sa urmareasca din subteran un meci de fotbal al echipei nationale, sau ca Strata 950( excavatorul folosit la forarea putului de salvare) este numele miracolului ingineriei moderne care a facut posibila aceasta operatiune de salvare.
Lasand la o parte o sumedenie de date socante, ramanem fata in fata cu emotiile si cu solidaritatea aratata de chilieni; aceastia nu au renuntat nici un minut la speranta si au stat uniti in fata acestei provocari. Stateam zilele trecute si urmaream stirile finale despre salvarea minerilor si mi-am adus aminte vag despre o operatiune de salvare asemanatoare avuta la noi in tara. Este vorba de operatiunea din 12 iunie 2001, de la Voluntari-Ilfov, în care adolescenta de 18 ani, Oana Furnică, a salvat-o dintr-un puţ pe fetiţa Alina Pascaru. In acea zi romanii au trecut impreuna prin suferinta fetei si s-au bucurat laolalta cu salvatoarea si cu familia fetitei. Totusi as vrea sa stiu care este motivul pentru care dupa 9 ani de zile am avut nevoie de jumatate de ora ca sa gasesc macar o stire despre aceste caz care odata m-a miscat. As vrea sa vorbim despre lucrul care ne face sa uitam si sa trecem mai departe de parca nimic nu s-a intamplat.
Suntem in stare de compasiune nelimitata dar totusi in fiecare zi trecem pe langa cersetori si ii privim cu retinere si dispret, ne imbulzim unul pe celalat pentru un loc in autobuz, ne discreditam prietenii pentru bani. Suntem oare aceleasi persoane? Care este starea naturala pe care ar trebui sa o avem? Sa fim buni dar sa riscam ca oamenii sa profite de noi sau sa trecem impasibili pe langa cei de langa noi?
Cred ca lucrul care ne face sa uitam si sa trecem impasibili pe langa cei de langa noi este dualitatea fiintei umane. Cum zicea un filfison de demult :) "jumatate inger, jumatate fiara". Daca la acesta mai adaugam si societatea de consum, grija zilei de maine, faptul ca in foarte multe cazuri noi suntem cei trecuti la diateza pasiva atunci ne apropiem de raspunsurile la intrebarea ta.
RăspundețiȘtergereIngerul si cu diavolul sunt in contraditie. astazi ajut o persoana iar dupa o perioada de timp o uit complet sau chiar incerc sa ii fac rau penmtru un interes personal. Daca gandim logic ar fi fost mai bine sa intoarcem capul de la bun inceput sau cel putin sa fim consecventi in principii. Cred sincer ca o sa devenim fiinte superioare atunci cand o sa acceptam starea dominanta a caracterului si o sa incetam sa ne jucam de-a " alba neagra ".
RăspundețiȘtergerefilosofia asta se discuta in volume intregi. mereu vor fii adepti pentru ambele tabere pentru ca nu traim intr-o lume ... minunată.
RăspundețiȘtergere